Grupul de Acțiune Locală Vrancea Sud - Est

 

ACASĂ

Titluri

Comunicat deschidere 19.1 Citeste...

Anunț acțiuni animare a teritoriului 19.1 Citeste...

JUDETUL VRANCEA - PREZENTARE GENERALA

Vrancea este județ în regiunile istorice Moldova (la nord de râul Milcov) și Muntenia (la sud de râul Milcov) din România. Județul are o suprafață de 4.863 km², iar reședința este municipiul Focșani. Principalele cursuri de apă: Siret (între Adjud și Nămoloasa), ȘușițaPutnaMilcovRâmnicu Sărat (de la Ciorăști până la vărsarea sa în Siret). Cele mai mari altitudinea dețin vârfurile Lăcăuț (1776 m) și Goru (1784 m). Populația Vrancei la diferite recensăminte: 1930: 262.560 loc.; 1948: 290.183 loc.; 1956: 326.532 loc.; 1966: 351.292 loc.; 1972: 379.660 loc. Județe vecine: la nord-est județul Vaslui, la est județul Galați, la sud-estjudețul Brăila, la sud județul Buzău, la vest județul Covasna, la nord județul Bacău.

În româna veche „frânc”, „frâncu” însemna „occidental”, „franc”.[1] Etimologia „francea”-„vrancea” este probabilă, mai ales având în vedere vecinătatea zonei Vrancea cu zona populată în evul mediu de sași.[2]Potrivit lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, originea numelui "Vrancea" ar fi traco-dacică și ar proveni de la cuvântul "vrana", care se traduce ca "pădure" sau "munte", ori poate de la cuvântul sanscrit "vran" („munte”).

Județul Vrancea este cuprins între coordonatele geografice 45°23’ și 46°11’ latitudine nordică și 26°23’ și 27°32’ longitudine estică, fiind situat în partea de sud-est a țării, la curbura Carpaților Orientali.

Organizarea administrativ-teritorială[modificare | modificare sursă]

Județul Vrancea, ca unitate administrativ - teritorială organizată cu rang de județ, cuprinde, conform actualei împărțiri administrativ - teritoriale, 73 de localități din care 2 municipii, 3 orașe și 68 de comune în componența cărora se află 331 de sate.

Relief[modificare | modificare sursă]

Dispus în trepte dinspre vest spre est, cuprinde Munții Vrancei (cu depresiunile intramontane Greșu și Lepșa ), Dealurile Subcarpatice și Câmpia Siretului Inferior, mărginită la nord-est de Podișul Moldovei (Colinele Tutovei) și la sud–est de Câmpia Râmnicului.

Munții Vrancei sunt munți de încrețire , alcătuiți din culmi ce provin din fragmentarea platformei de eroziune de 1700 m (Goru - 1785 , Lăcăuți – 1777 , Giurgiu – 1720 , Pietrosu – 1672 , Zboina Frumoasă – 1657). Dealurile Subcarpatice, depresiunile colinare și dealurile de podiș, cuprind dealurile înalte vestice (două șiruri între Valea Putnei și Valea Șușiţei) depresiuni intradeluroase (transversal sau de-a lungul văilor Șușiței, Putnei și Milcovului, precum și la cumpăna apelor între bazinul Milcovului și Râmnei), dealurile înalte Măgura Odobeștilor – 966 m), glacisul subcarpatic, care face legătura între Dealurile SubcarpaticeCâmpia Siretului Inferior și Câmpia Râmnicului, se înclină spre est până la altitudinea de 20 m , la confluența Râmnicului Sărat cu Siretul . Câmpia Siretului reprezintă treapta cea mai de jos de pe teritoriul județului și se intinde între glacisul subcarpatic și râul Siret, cu suprafața înclinată de la vest la est și altitudinea cuprinsă între 20 m și 125 m .

Câmpia înaltă situată între glacis și o linie ce trece pe la MărășeștiVânătoriMilcovulTătăranuRâmniceni și la est de Ciorăsti, are o altitudine de 70 m în nord și 35 m în sud. Ea are aspectul unei suprafețe netede, ușor învălurită datorită prezenței unor conuri aluvionare între care câmpia formează depresiuni locale, cu exces de umiditate (bolta Voetin, Lacul Negru, aria de la est de Căiata) datorate adâncimii reduse la care se află stratul de apă.

La nord de Valea Șușiței, aspectul câmpiei reprezintă forma unei prisme în trepte ce coboară catre Lunca Siretului, iar în apropierea Adjudului, la terasele Siretului se adaugă cele ale Trotușului.

Campia joasă se întinde pe linia MărășeștiVînătoriTătăranuRâmniceni și de la est de Ciorăști până la albia Siretului, altitudinea ei fiind de 35–50 m în partea de nord și de 20–30 m în cea de sud. Este caracterizată printr-o suprafață relativ netedă, înclinată în aceeași direcție de scurgere a Siretului și este traversată de numeroase albii, meandre și depresiuni cu exces de umiditate, separate între ele prin grinduri teșite.

Geologie[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere geologic, zona județului Vrancea aparține platformei Moesice, alcătuită din două etaje structurale: unul inferior ce corespunde fundamentului cristalin și unul superior ce corespunde cuverturii sedimentare.

Șisturile cristaline, împreună cu o parte din învelișul lor sedimentar sunt străpunse de roci eruptive în cea mai mare parte acide (porfire) și de roci bazice. Fundamentul de șisturi cristaline este de vârstă mai veche decât Ordovicianul, probabil Precambrian. Cuvertura sedimentară din Platforma Moesica incepe cu Silurianul și se termină cu Cuaternarul.

Prin lacune cu caracter regional, sedimentele s-au separat în mai multe cicluri de sedimente după erele geologice în care s-au depus de la Ordovician - Carbonifer până la Cuaternar. Partea bazală a Cuaternarului este reprezentată de pietrișuri, nisipuri și lentile argiloase, rezultat al depunerii materialului transportat de vastele conuri de dejecție din zona carpatică de curbură. Peste acestea este suprapus relieful caracteristic depozitelor fostelor albii respectiv pietrișuri și nisipuri cu grosimi cuprinse între 3 si 7 m în zona de câmpie. După migrarea albiilor, aceste sedimente au fost acoperite de depozite loessoide de natură deluvială-proluvială cu grosimi cuprinse între 2 și 8 m.

Rețea hidrografică[modificare | modificare sursă]

Rețeaua hidrografică a județului Vrancea măsoară 1756 Km cursuri de apă codificate cu următoarele subbazine hidrografice principale:

  1. Subbazinul Siret, 1.230 Suprafața km²
  2. Subbazinul Trotuș, 130 Suprafața km²
  3. Subbazinul Putna, 2.480 Suprafața km²
  4. Subbazinul Râmnicu Sărat, 673 Suprafața km²

Total: 4.513 km²

Floră[modificare | modificare sursă]

Flora cuprinde aproximativ 1500 de specii de plante având ca origini fitogeografice ținuturi din Orientul Îndepărtat până la Oceanul Atlantic și din nordul Eurasiei până la bazinul mediteranean. Numeroase specii sunt considerate monumente ale naturii, fiind ocrotite de lege (floarea de colț, bulbucii de munte, papucul doamnei, etc).

Faună[modificare | modificare sursă]

Fauna cinegetică este bogată (cocoșul de munteacvila țipătoarecorbulcerbulursulmistrețulrâsul la munte, popândăul la șes). În lacurile și râurile Vrancei găsim păstrăvulmolanulboișteanul, miholtul etc., cele 20 de fonduri de pescuit în apele de munte însumând aproximativ 250 km.

Există în Vrancea 16 rezervații naturale cu o suprafață de 2862 ha din care cele mai cunoscute sunt Cheile TișiteiCascada PutneiRâpa RoșieLacul NegruCheile NarujeiCăldările ZabaleiFocul Viu de la Andreiașu, Dălhăuți, Lunca Siretului.

Terenurile agricole ale județului Vrancea se întind pe fâșia cuprinsă între malul drept al Siretului și poalele dealurilor subcarpatice ale Munților Vrancei. Deși clima este corespunzătoare culturilor de câmp, mai propice este cultura viței de vie (9,95% din podgoriile României) și producția de vinuri, Vrancea fiind cel mai mare județ viti – vinicol al țării, exportator în Europa, America și Japonia.

Lista orașelor din județul Vrancea[modificare | modificare sursă]

Comune[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ G. Mihăilă, Dicționar al limbii române vechi, București, 1974, pag. 101-102.
  2. ^ Sorin MituImagini europene și mentalități românești, Cluj 2000, pag. 16 și urm.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deJudețul Vrancea

Economie

 

JUDETUL GALATI - PREZENTARE GENERALA

Galați este un județ în regiunea Moldova din România. Județul Galati face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (împreună cu județele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanța și Tulcea), din Euroregiunea Dunării de Jos (alături de raioanele din sudul Republicii Moldova și vestul Ucrainei) precum și din Zona Economica Libera Galați-Giurgiulești-Reni.

Lista orașelor din județul Galați[modificare | modificare sursă]

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Situat la extremitatea est-centrală a României, la confluența Dunării cu râurile Siret și Prut, județul Galați are o suprafață de 4.466 km², ceea ce reprezintă 1,9 % din suprafața țării. Județul include patru localități urbane (municipiile Galați și Tecuci, orașele Tg. Bujor și Berești) și 56 comune cuprinzând 180 sate. Zonă de confluență între Platoul Covurlui la nord (50% din suprafata județului), câmpiile Tecuci și Covurlui (34%) și lunca Siretului inferior și a Prutului la sud (16%), județul Galati reprezintă o structură unitară din punct de vedere fizico-geografic. Principalele cursuri de apă sunt Dunărea, Prutul și Siretul, principalele lacuri sunt Lacul Brateș (de luncă) 21 kmp și Lacul Tălăbasca (de luncă). Altitudinea maximă este atinsă în Dealurile Fălciului: 274 m.Clima - teritoriul județului Galați aparține în totalitate sectorului de climă continentală (partea sudică și centrală însumând mai bine de 90% din suprafață, se încadrează în ținutul de climă de câmpie, iar extremitatea nordică reprezentând 10% din teritoriu, în ținutul cu climă de dealuri). În ambele ținuturi climatice, verile sunt foarte calde și uscate, iar iernile geroase, marcate de viscole puternice, dar și de întreruperi frecvente provocate de advecțiile de aer cald și umed din S și SV care determină intervale de încălzire și de topire a stratului de zăpadă. Pe fundalul climatic general, luncile Siretului, Prutului și Dunării introduc în valorile și regimul principalelor elemente meteorologice, modificări care conduc la crearea unui topoclimat specific de luncă, mai umed și mai răcoros vara și mai umed și mai puțin rece iarna. Circulația generală a atmosferei are ca trăsături principale frecvența relativ mare a advecțiilor lente de aer temperat-oceanic din V și NV (mai ales în semestrul cald), frecvența de asemenea mare a advecțiilor de aer temperat-continental din NE și E (mai ales în anotimpul rece), precum și advecțiile mai puțin frecvente de aer arctic din N și aer tropical maritim din SV și S. Relieful - prin poziția sa la exteriorul arcului carpatic, județul Galați ocupă zona de întrepătrundere a marginilor provinciilor fizico-geografice est-europeană, sud-europeană și în parte, central-europeană, ceea ce se reflectă fidel atât în condițiile climaterice în învelișul vegetal și de soluri, cât și în structura geologică a reliefului. Acestea din urmă oferă o priveliște cu înălțimi domolite, cuprinse între 310 m în nord și 5 -10 m la sud. Teritoriul județului Galați în sine prezintă un relief tabular cu o fragmentare mai accentuată în nord și mai slabă în sud, distingându-se după altitudine, poziție și particularități de relief, cinci unități geomorfologice: Podișul Covurluiului, Câmpia Tecuciului, Câmpia Covurluiului, Lunca Siretului Inferior și Lunca Prutului de Jos. Formațiunile geologice vechi sunt prea puțin importante din punct de vedere al resurselor minerale. Au fost identificate și se exploatează hidrocarburi - țiței și gaze naturale în zonele Schela - Independența, Munteni - Berheci și Brateș. Formațiunile geologice tinere și în special cuaternare, constituite din argile comune, nisipuri, pietrișuri - exploatate la Galați, Tecuci, Braniștea și din albia minoră a râului Prut, au deosebită importanță pentru industria materialelor de construcții. Rezervații și monumente ale naturii Principala rezervație naturală din județul Galați este localizată pe nisipurile din câmpia Tecuciului și anume la sud de localitatea Liești, în jurul satului Hanu Conachi, pe o fâșie de circa 4 km lungime și 0,5 - 1 km lățime având o suprafață de circa 84 ha și care se continuă până în lunca Siretului. La câțiva kilometri de Municipiul Galați se află rezervația paleontologică de la Barboși (Tirighina) cu o suprafață de circa 1 ha, cuprinzând fosile de moluște din faza Euxinului vechi (cu aproximativ 400000 ani în urmă). De asemenea, nu departe de Galați, și anume la nord de oraș, dar pe valea Prutului, pe teritoriul comunei Tulucești, în locul numit Râpa Bălaia, se află cea de-a doua rezervație paleontologică. A treia rezervație paleontologică se află lângă orașul Tecuci, pe șoseaua Tecuci-Valea Mărului-Pechea-Galați, cu o suprafață de 1,5 ha. Rezervația se află pe terasa inferioară a Bârladului, la punctul numit “La Rateș”, adică acolo unde a fost cândva un han. În partea de răsărit a județului, pe teritoriul comunei Băneasa, între localitățile Băneasa și Roșcani, se află Pădurea Băneasa, în care, pe lângă pădurea în sine este ocrotit și bujorul sălbatic, pe seama căruia s-au creat legende și o mare serbare populară care are loc în fiecare an. Se spune că bujorii ar fi apărut din sângele moldovenilor căzuți în lupta de la Roșcani, de la 1574, când armata lui Ioan Vodă cel Viteaz a fost învinsă de turci datorită lipsei de apă. Și în pădurea de la Hanu Conachi se desfășoară în fiecare an, sărbătoarea salcâmului. Aceste două rezervații constituie nu numai obiective științifice, dar și atracții permanente pentru turiști.

Administrație județeană[modificare | modificare sursă]

Președinte al Consiliului Județean Galați ales prin vot este Nicolae Bacalbașa de la PSD. [1]

Consiliul Județean Galați
Componența Consiliului Județean Galați este format din 34 de consilieri, iar după ordonanța traseismului are următoarea componență (este inclusă și fuziunea PDL-PNL):

 % Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Național Liberal 11                      
Partidul Social Democrat 11                      
Independenți 5                      
Uniunea Națională pentru Progresul României 5                      
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 2                      

Demografie[modificare | modificare sursă]

La 1 iulie 2003, populația județului îngloba 622.936 de locuitori, ceea ce reprezintă 2,8% din totalul populatiei României (al nouălea județ al țării), din care 309.018 barbati si 313.918 femei, 355251 locuind in mediul urban si 267.685 in mediul rural. Avand 139.5 locuitori/km², județul Galați ocupă locul al treilea ca densitate a populației. Capitala județului, municipiul Galați al cincilea mare oraș din România cu o populatie de 300.211 este cel mai mare port al Dunării maritime de pe teritoriul Romaniei, situat la 80 de mile de Marea Neagra și la aproximativ 250 km de Bucuresti si de orasele Iași, Ploiești, Constanța, Chișinău (Republica Moldova) și Odessa (Ucraina). Condițiile naturale ale teritoriului județului Galați poartă în peisaj amprenta unor influențe datorate acelor entități geografice europene care se interferează pe pământul României.

Evoluția demografică


Stema județului[modificare | modificare sursă]

Stema județului Galați

Este adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 684 din 30 septembrie 1998 și publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie 1998.

Descrierea stemei: Stema județului Galați se compune dintr-un scut roșu, încărcat cu o ancoră de aur, având un otgon alb-negru, înfășurat pe brațul său vertical; în dreapta și în stânga ancorei se află câte o stea de aur.

Semnificația elementelor însumate: Simbolizează cadrul natural, comerțul și activitatea navală desfășurată de localnici în această regiune a Dunării de Jos.

Profilul economic[modificare | modificare sursă]

Județul Galați, al patrulea mare centru industrial al României, are ca ramuri economice principale: -industrie si constructii: 43% -servicii: 38% -agricultura, silvicultura si exploatari forestiere:19%

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Județul Galați - Dicționar de geografie fizică, Sorin Geacu, Editura CD PRESS, București, 2007
  • Județul Galați: monografie, D. I. Oancea, Cazimir Swizewski, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1979

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deJudețul Galați

Turism

Portaluri

Hărți

JUDETUL BRAILA - PREZENTARE GENERALA

Brăila este un județ în regiunea Muntenia din România. Se învecinează la nord cu județele Vrancea și Galați, la est cu județul Tulcea, la sud cu județele Constanța și Ialomița și la vest cu județul Buzău. Județul este administrat de Consiliul Județean Brăila, iar Brăila este municipilul reședință.

Cuprins

    [ascunde

Așezare geografică și limite[modificare | modificare sursă]

Județul Brăila este situat în partea de est a țării, în unitatea numită Câmpia Română. Prin suprafața sa de 4765,8 km², reprezintă 2% din suprafața țării, fiind un județ de mărime mijlocie. Reședința județului esteMunicipiul Brăila, situat la 200 de km nord-est față de București.

Județul Brăila se învecinează la nord cu Județul Galați, la est cu Județul Tulcea, la sud-est cu Județul Constanța, la sud cu Județul Ialomița, la vest cu Județul Buzău și la nord-vest cu Județul Vrancea.

Această poziționare geografică este avantajoasă,deoarece condițiile naturale și proximitățile sunt prielnice dezvoltării economice și sociale. Relieful și clima favorizează locuirea, iar pe solurile fertile se practică o agricultură bogată. Dunărea deține cantități mari de apă și adapostește numeroase viețuitoare. Apropierea de mare și de capitală înlesnește legăturile cu întreaga țară și cu Europa. Toate aceste elemente conferă Brăilei accesibilitate și deschiderea către întreaga țară.

Relieful[modificare | modificare sursă]

În ciuda faptului că este dominat de câmpie, relieful Județului Brăila este divers și interesant. Peste întinsa Câmpie a Bărăganului numeroase forme se constituie în relief: mici movile, adâncituri care păstrează apa, dune de nisip, largi confluențe ale râurilor, meandre, ostroave, grinduri. Ele conferă acestor ținuturi unicitate și un farmec aparte.

Fluviul Dunărea și râurile care străbat teritoriul județului au cea mai mare importanță în desfășurarea reliefului. În primul rând, Dunărea, întrucât valea fluviului impune, în teritoriu, doua unități deosebite: câmpia în partea vestică și Balta Brăilei, în partea de est; apoi râurile, pentru ca ele delimitează subunitățile în cadrul câmpiei și pentru că în lungul lor se formează lunci.

Zona de Câmpie[modificare | modificare sursă]

Teritoriul situat la vest de Dunăre, reprezintă cea mai mare parte din întinderea județului. Pe această întindere, relieful de câmpie este, în general, neted, întrerupt de movile, văi și lacuri. Râurile care delimitează această zonă sunt SiretulBuzăul și Călmățuiul.

  • Siretul curge în partea de nord a județului, formând o câmpie joasă ce se lărgește în partea de vest, unde atinge o lățime de aproape 20 de km la confluența cu Buzăul. Această unitate, numită Câmpia Siretului Inferior este cea mai joasă câmpie a țării, având, în partea vestică înălțimi foarte joase.
  • Buzăul curge în partea de nord-vest a județului, printr-o luncă joasă, numită Câmpia Buzăului. Aceasta se prezintă ca un culoar nisipos, larg de 3-5 km, pe care Buzăul a creat multe grinduri și albii părăsite.
  • Călmățuiul curge în partea de sud a județului și formează, în lungul său, o câmpie nisipoasă, care face parte din Bărăganul Ialomiței. Aceasta este mai înalta decat luncile formate în lungul Siretului și al Buzăuluiși cuprinde în sud Câmpul Mohreanu, unde se află cele mai mari înălțimi din județ (60 m) și Câmpia Roșiori, cu nisipuri cultivate.

În partea centrală a județului, între Lunca Dunării, a Siretului a Buzăului și a Călmățuiul se desfășoară Câmpia Brăilei. În partea centrală a acesteia există o zonă mai joasă, ca o vale seacă, largă de aproape 3 km, în care se presupune ca ar fi curs în vremuri îndepărtate un braț al Dunării. Această vale, care mai este numită și Burduful Iancăi, desparte Câmpia Brăilei în doua sectoare:

  • Sectorul estic ce cuprinde Câmpul Viziru;
  • Sectorul vestic ce cuprinde Câmpul GemeneleCâmpul Ianca și Cămpul Mircea Vodă.

Balta Brăilei[modificare | modificare sursă]

Balta Brăilei, în estul județului, este teritoriul cuprins între cele doua brațe principale ale Dunării. Ea începe de la bifurcația Dunării de la nord de Giurgeni și se desfașoarâ până la confluența celor două brațe în aval de Brăila. Acest teritoriu foarte jos a fost candva mlăștinos, asemănător cu Delta Dunării. În secolul trecut, el a fost desecat, indiguit și transformat într-un uscat care poartă numele de Insula Mare a Brăilei.

  • Insula Mare a Brăilei are o lungime medie de 60 de km și o lătime de până la 20 de km. După desecare, ea a devenit teren agricol, dar pentru transformarea băltii în uscat a fost necesară o luptă aprigă cu apele Dunării. Astfel, au fost înalțate diguri pe o lungime totală de 117 km, a fost pompată apa din interior și au fost construite canale de irigații. Insula a devenit unul dintre cele mai productive terenuri agricole din țară, dar peisajul natural a fost înlocuit cu unul artificial, mediul a fost modificat în profunzime, iar istoria acestei transformări este marcată de chinuri și nedreptăți.

În brațul vestic al Dunării, apele se despletesc în mai multe cursuri secundare, ce închid, în interior, un teritoriu inundabil, cunoscut sub numele de Insula Mică a Brăilei.

  • Insula Mică a Brăilei ocupă o suprafață mult mai restrânsă decât Insula Mare, desfașurându-se între cursul principal și brațele Dunării, de la bifurcația Giurgeni-Vadu Oii și până la sud de Braila, la confluența brațului Cravia cu Dunărea. Insula Mica păstrează peisajul natural, care este foarte asemănător cu Delta Dunării și este protejat, arealul fiind declarat parc natural.

Evoluția demografică


Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Evoluția istorică a organizării administrativ-teritoriale[modificare | modificare sursă]

Blazonul lui Ştefan cel Mare

De-a lungul istoriei organizarea administrativă a județului a cunoscut o evoluție sinuaoasă, trecând prin mai multe reorganizări a unităților administrativ-teritoriale componente. Județul Brăila este menționat pentru prima dată în anul 1481, într-un hrisov a lui Ștefan cel Mare. Județul dispare ca entitarte administrativă la 1540, odată cu înființarea raialei Brăilei de către Imperiul Otoman, satele componente care au rămas în afara raialei fiind înglobate în județul județul Slam Râmnic.([1] p 278)

Perioada 1829-1864[modificare | modificare sursă]

Județul Brăila se reînființează ca entitate administrativă distinctă a Țării Românești după pacea de la Adrianopol din 1829, când raiaua Brăilei se desființează. Nou creatul județ ocupa teritoriul fostei raiale și avea 49 de sate și cătune, fiind cel ami mic județ al Țării Românești.([2], p 88) În 1831 localitățile județului erau grupate grupate în două plăși: Plasa Vădeni cu 21 de sate și Plasa Bălții cu 18 de sate.([1] p 278)

Localitățile existente , conform unei hărți din 1835, a Statului Major al Armatei Ruse, erau următoarele:([2], pp 216-217)

  • Arama
  • Baldovinești
  • Brăila
  • Cazasu
  • Chetroiu
  • Chiscani
  • Chiortu
  • Ciuciu
  • Corăbeți
  • Cosor
  • Cuptora
  • Earba Dulci
  • Frumosița
  • Frumoșica
  • Grăpeni
  • Gropeni
  • Hagi-Căpitan
  • Ibis-Romul
  • Ib-Oglu
  • Ignita
  • Imina
  • Imirult
  • Ismina (Mustafa-Efendi)
  • Mola
  • Muftiu
  • Muguroaea
  • Nazâr
  • Odaia Pașii
  • Omer-Fulghi
  • Osman Aga
  • Peceneaga
  • Pelivani
  • Piscu Brăilii
  • Pârlita
  • Râmna
  • Satu Nou
  • Scorțari
  • Selistrarul
  • Tătarii
  • Tichilești
  • Titcov
  • Titcovul Mic
  • Tâmpul
  • Tufești
  • Turcoae
  • Valea Cânipii
  • Vădeni
  • Vărsătura
  • Viziru

În afara acestor localități mai sunt menționate și alte localități de pe teritoriul actual al județului, fiind incluse la acel moment în județul Slam Râmnic, dintre care menționăm: Batogu, Băligoși sau Slobodziea Cireșului, Cereș (Cireșu), Cheiboșești,(Chioibășești), Chichineț, Cotu Lung, Dedulești, Dudescu, Gradești (Gradiștea), Gura Călmățuiului, Gura Gârluța, Ianca, Jirleu, Lacu Rezii, Măcsineni, Maralui (Maraloiu), Moara Osman Ceauș, Perișoara (Perișoru), Puțentei sau Ciocela (Ciocile), Rublea (Rubla), Sălcii, Stanca, Șuțu, Ulmu, Vadu Vizirului, Vlad, Zavoaiea (Slujitorii Albotești), etc.([2], pp 262-264)

De asemenea câteva localități, cum ar fi Făurei, Surdila, Călmățui,etc. erau incluse în județul Buzău.[2], pp 217-219)

Perioada 1864-1925[modificare | modificare sursă]

Stema Judeţului Brăila 1864-1918

În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza dă prima lege de organizare administrativ-teritorială modernă a teritoriului României. Legea prevedea împărțire țării în 33 de județe, având ca subdiviziuni plășile și comunele (urbane și rurale). Județele și comunele erau investite cu personalitate juridică și cu organe deliberative și executive: consiliul județean și prefectul (acesta din urmă ca reprezentant al guvernului în teritoriu), respectiv consiliul comunal și primarul (în calitate de reprezentant al guvernului în teritoriu). Plășile erau simple subdiviziuni ale județelor, fără personalitate juridică, conduse de subprefecți, cu atribuții de supraveghere și control asupra autorităților comunale.[3]

Județul Brăila va fi organizat pe o comună urbană și două plăși, având în compunere 52 de comune rurale (organizare care va rămâne prectic neschimbată până la primul război mondial), astfel:

  • comuna urbană Brăila
  • Plasa Balta cu 29 de comune: Batogu, Bertesci-de-Jos, Bertesci-de-Sus, Bordeiul-Verde, Chichinețu, Ceacâru, Ciocile, Cioara-Doicesci, Cioara Radu-Vodă, Colțea, Dudescu, Filiu, Fleașca, Gropeni, Ionesci-Berlesci, Însurăței, Jugureanu, Lacu-Rezi, MihaI-Bravu, Pârlita, Roșiorii, Rușețu, S1obozia-Cireșu, Slujitori-Albotesci, Stăncuța, Strâmbu, Tătaru, Ulmu și Viziru.
  • Plasa Vădeni cu 23 de comune: Cazasu, Chiscani, Cotu-Lung, Dedulesci, Filipesci, Gurgueți, Ianca, Islaz, Latinu, Movila-Miresei, Osmanu, Perișoru, Romanu, Scorțaru-Nou, Scortaru-Vechiu, Surdila-Gäiseanca, Surdila-Greci, Șuțesci, Tichilesci, Tudor-Vladimirescu, Urleasca, Vădeni și Valea-Cânepei.[4]

Perioada 1925-1931[modificare | modificare sursă]

Perioada 1931-1952[modificare | modificare sursă]

Organizarea administrativă a Republicii Populare Române - 1952

Perioada 1952-1968[modificare | modificare sursă]

Perioada 1968-prezent[modificare | modificare sursă]

Stema județului Brăila 1968-1989

Organizarea administrativ-teritorială actuală[modificare | modificare sursă]

Județul este compus din un municipiu, 3 orașe și 40 de comune.

Municipii[modificare | modificare sursă]

Orașe[modificare | modificare sursă]

Comune[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. a b Ilie Bădescu, Ozana Cucu Oancea (Coordonatori), Dicționar de Sociologie Rurală, Editura Mica Valahie, București,
  2. a b c d Constantin C. Giurescu, Principatele române la începutul secolului XIX, Editura Științifică, București, 1957
  3. ^ Lege nr. 394 pentru comunele urbane și rurale, Monitorul oficial al României, 31 martie 1864
  4. ^ Monitorul Oficial no. 2011, joi 20 decembrie 1890/01 ianuarie 1891

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deJudețul Brăila

Balta Brăilei

Hărți

 

 

 

Despre noi | Acasa | Privacy Policy | Contact Us | ©2015 Rixi |